contact@agendadiasporei.com                                                                      
                                                                                                  

orange.ro

Sclavagism sexual în Sicilia. Povestea unor românce izolate și constrânse să facă sex pentru hrană și apă

Mii de românce sunt exploatate pe câmpurile din Sicilia, atât prin muncă, cât și sexual. Tot ele sunt cele care au ajutat la schimbarea agriculturii din zonă.

Tranziția de la agricultura de sezon la cultivarea produselor în orice perioadă a anului a fost posibilă datorită miilor de imigranți.

Inițial majoritatea erau tunisieni, dar după 2007 aceștia au fost înlocuiți de români, dintre care jumătate sunt femei. Într-un climat aproape uitat de civilizație, micii proprietari agricoli au devenit cu ușurință „proprietari ai unor ființe umane”, șantajând persoane izolate și constrânse de viață să accepte orice în schimbul câtorva euro, a unui acoperiș deasupra capului sau de dragul copiilor.

Cei din cadrul proiectului Melting Pot Europa au mers pentru al doilea an consecutiv pe câmpurile Provinciei Ragusa pentru a întâlni și împărtăși tuturor poveștile victimelor exploatării, transformându-se astfel în purtătorii acestora de cuvânt.

Povești de dublă exploatare

Folosind nume fictive poveștile lor de viață au fost transpuse în scris pentru a deveni cunoscute tuturor. Spre exemplu, Luana este o mamă de 40 de ani, care după sinuciderea soțului în România, s-a trezit că este singurul stâlp pentru cei doi copii ai săi. Lucrează într-o mică firmă agricolă la marginea comunei Vittoria și locuiește cu cei doi copii într-o casă dărăpănată aparținând angajatorului, pierdută undeva în mijlocul câmpiilor. Sufletul de mamă a făcut-o să accepte nu doar condițiile grele de muncă și banii puțini, ci și cerințele sexuale ale patronului.

Luana culegea roșii ore în șir, controlată mereu de patron și de băiatul acestuia. Doar două femei se ocupau de serele celor doi italieni: Luana și sora sa. Primea în schimb doar o sută de euro pe săptămână. Și cum parcă nu ar fi fost de ajuns, în toiul nopții, după ce adormeau atât copiii ei, cât și familia patronului, acesta o chema afară să-i satisfacă plăcerile sexuale sub un copac sau după casă. Refuzul ei însemna o zi fără apă pentru ea, dar și pentru copii. Pentru binele lor a acceptat totul, atât timp cât patronul o lăsa în pace pe sora ei și îi ducea fiii la școala mult prea departe de casa izolată în care trăia. Dar „bunăvoința” italianului nu a durat prea mult: începuse să ceară relații în trei, la care să participe și sora Luanei. De aici certuri și rebeliunea româncei. În consecință patronul a interzis copiilor să meargă la școală, singurul loc în care aveau contact cu civilizația, fiindu-i frică de o eventuală plângere. Tocmai de aceea Luana a decis într-un final să scape, ajutată de cooperativa Proxima din Ragusa. Din cauza lipsei unor alternative concrete, Luana, după doar o lună sub tutela cooperativei, a decis să se reîntoarcă în sere.

Povestea cuplului Alina și Marius este deasemenea o dramă. “Așa cum muncește un bărbat, muncește și o femeie. Nu există diferențe…“, spune Alina atunci când este întrebată cum e munca în sere. La vârsta de 18 ani, a lăsat orașul natal Botoșani pentru a veni la muncă în Italia, unde tatăl său lucra deja în serele din provincia Ragusa. De trei ani este și ea victimă a sistemului de exploatare răspândit în acele zone. În seră l-a întâlnit pe Marius, actualul său soț și tatăl fetiței sale. A fost constrânsă să muncească din greu până când în a 7-a lună de sarcină, a suferit o hemoragie și a trebuit să nască de urgență. „Era oricum un loc de muncă bun. Ce-i drept a încercat să profite de Alina, dar a încetat atunci când l-am amenințat. În seră era deja o altă fată care îi făcea pe plac. După nașterea fetiței lucrurile s-au schimbat pentru că patronul nu vroia familii.

Dacă o femeie e singură e considerată și frumoasă și bună muncitoare. În acest caz copiii sunt acceptați. Dar dacă există un soț devine mai dificil”, a povestit Marius. Din acest motiv au trebuit să caute un alt loc de muncă, unde să fie acceptată întreaga familie. Soarta i-a dus într-o altă seră, unde condițiile de trai sunt și mai grele, unde sunt tratați ca niște sclavi: lucrează 9-10 ore pe zi, fără contract, plătiți mizerabil sau chiar deloc. Trăiesc într-o magazie a firmei, pentru care nu plătesc chirie, dar este vorba despre o simplă cameră goală. Aici patronul o lasă în pace pe Alina, dar are niște câini de pază foarte agresivi, învățați să țină sub control muncitorii. Unul din dobermani a atacat-o atât pe Alina, cât și fiica ei, care a avut nevoie de o sută de copci la picior. „O țineam în brațe, încercând să o protejez, dar era imposibil să opresc ferocitatea câinelui”, spune Alina încă speriată de acel episod. Bineînțeles că la sosirea poliției patronul a negat totul, fiind acoperit și de amanta lui din seră. Atunci Alina și Marius s-au decis să-și denunțe angajatorul care nu-i plătise nici măcar o dată. Aveau de încasat 5.000 de euro, păcat însă că și contractul de muncă s-a descoperit a fi fals. Cooperativa proxima se ocupă acum de cazul lor, îi gazduiește și îi ajută cu îngrijirile medicale de care are nevoie copila.

Cooperativa Proxima și Medici fără Frontiere

În acele zone uitate de instituții și civilizație, există asociații care vin în ajutorul victimelor exploatării. Este vorba despre cooperativa Proxima din Ragusa și Medici senza Frontiere.

De trei ani, Proxima a activat serviciul numit Solidal Transfert, o furgonetă care traversează în lung și în lat câmpiile din zonă, însoțind muncitorii, mai ales femeile, la cumpărături sau să rezolve alte diferite probleme personale. Le oferă astfel posibilitatea de a ieși din izolare în mod gratuit, fără a trebui să plătească mafia transportului privat, care le cere și 15 euro pentru a-i duce în oraș. În acest mod, Proxima reușește să cunoască îndeaproape realitatea serelor din Ragusa, poveștile de viață a celor care muncesc pământul din zonă și mai ales necesitățile acestora.

Emanuele Bellassai, șoferul furgonetei, a mărturisit că „nu toți au încredere, dar noi facem tot ce ne stă în puteri. Cine se lasă ajutat înțelege că noi suntem șansa lor de a ieși pentru câteva momente din izolarea în care trăiesc. Din cele 5.000 de persoane care se estimează că ar fi pe teritoriul din Ragusa, am reușit să avem contact doar cu 200.” În ceea ce privește plata, Emanuele a mărturisit că „muncesc pentru 25 de euro pe zi. Banii li se dau însă puțin câte puțin, de multe ori fiind vorba despre un acont necesar pentru cumpărături. Astfel, din cei 150 de euro săptămânali, primesc de multe ori doar 70 sau 50 de euro. În zona de periferie extremă până și pentru casă le este cerută o chirie de 200 de euro.”

O altă problemă uriașă este lipsa apei potabile, care duce la o situație sanitară precară. Tocmai de aceea este prețioasă colaborarea cu Medici senza Fontiere, care oferă îngrijiri medicale celor nevoiași. Nu este vorba doar despre boli infecțioase, ci și de tulburări psihice. Cu ajutorul Tatianei, psiholog și mediator de naționalitate română, Medicii fără Frontiere încearcă să fie cât mai aproape de „sclavii” români din Ragusa.

În ceea ce privește poziția politicienilor, Giuseppe Malignaggi, ex responsabil al politicilor sociale din comuna Vittoria, provincia Ragusa, a explicat că administratorii locali nu au intenția de a face nimic dintr-un motiv foarte simplu și rușinos în același timp: „Un om politic nu are de câștigat atunci când atinge argumente legate de imigranți. Pe de o parte imigranții nu aduc voturi, iar pe de altă parte, localinicii care ar putea vota ar fi deranjați de o posibilă intervenție instituțională.”

În timp ce politicienii își justifică astfel tăcerea și indiferența, mii de oameni suferă pentru un acoperiș deasupra capului, chiar dacă indecent, și o bucată de pâine. Cu astfel de exemple se poate răspunde tuturor celor care încă susțin că românii le fură locurile de muncă. De altfel, am vrea ca aceste exemple să fie o lecție și pentru cei care sunt în căutarea unui loc de muncă. Lăsați-vă ajutați în loc să fiți exploatați.


Anca Manolea

Rate this item
(0 votes)

Diaspora eroica

Un român, erou în Italia: A salvat o femeie cu dizabilităţi înainte de prăbuşirea unei clădiri. Şase persoane au murit

Un imigrant român a salvat o femeie cu dizabilităţi dintr-o clădire de trei etaje care după câteva secunde s-a prăbuşit (...)

Carte de vizita

Nu suntem noi!!!

Carte de vizita

Important pentru diaspora

Material informativ despre contractul de muncă, salariul minim, programul de lucru, concediul de odihnă, concediul medical, sănătate şi siguranţă etc. realizat de Inspecția Muncii Britanică.
Pentru încălcarea drepturilor de muncă sau exploatare prin muncă, puteţi contacta GLAA la: E-mail: intelligence@glaa.gsi.gov.uk, intelligence@glaa.gsi.gov.uk; Telefon: +44 (0)345 602 5020 sau linia de raportare confidențială, gratuită: 0800 432 0804
Harta interactivă a celor 378 de lăcaşe de cult româneşti din Italia. 

Prin intermediul acesteia sunt disponibile informaţii şi date de contact ale lăcaşelor de cult.
Harta interactivă a şcolilor din Italia unde se desfășoară cursuri de Limbă, Cultură și Civilizație Românească și lectorate de limbă română
Prin intermediul acesteia sunt disponibile informații despre unitățile de învățământ, dar și despre numărul grupelor și al elevilor, numele profesorului și adresa fiecărei școli incluse în program.
Cursul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească şi despre lectoratele de limbă română de la universităţi din Italia